Scriu rețeta asta de pe vremea când încă bălăngăne frunzele ca proastele prin copaci. Adică e final de toamnă, încă e toamnă, însă e posibil să dea ăștia deja prima ninsoare pând când oi da eu drumul blogului, e posibil ca unele ingrediente de aici să le mai găsiți abia la anul. Cum ar fi mustul, de exemplu. E, asta să fie tot ce ne dezbină pe noi în viață, că de restul facem să fie bine.

Oricât de ciudat și de fiță ar părea salata asta, cu sosul ăsta, vă zic că mi-a plăcut mult ce mi-a ieșit, va fi cu siguranță pe lista mea cu preferințe din fiecare toamnă, exacta așa, în forma asta, fără abateri de la procesul tehnologic.

INGREDIENTE
Pentru sos:
– 400 ml de must (am avut must roșu, hamburg)
– 40 de grame de unt
– o lingură de făină
– o ceapă roșie
– 2 căței de usturoi
– o crenguță de rozmarin
– o jumătate de lămâie sau chiar una întreagă dacă e mai mică

Pentru salată:
– o jumătate dintr-o varză roșie (una medie,  când o cumpărați nu vă înfigeți să plecați cu bila de la ASE acasă)
– un morcov zdravăn
– doi ardei grași, dacă e unul roșu și altul galben îi cu atât mai bine, poza de pe Facebook va lua câteva like-uri în plus
– două tije mari de apio (țelină de-aia dulce), asta are aromă puternică, nu vă aruncați la prea multă țelină
– mentă
– semințe de susan
N-am pus, da’ dacă aveam, băgam și un măr.

Să le luăm pe rând.
Sosul ăsta de l-am făcut eu aici e perfect pentru friptură (mai puțin partea cu lămâia). Doar că eu fiind de la țară am și prostul obicei de a mă abate uneori de la calea cea dreaptă, mi-am ascultat instinctul, ceea ce vă recomand și vouă.
Am pus untul la topit într-o cratiță cu coadă, e important să fie cu coadă, o să vă țineți de ea minute bune, am zvârlit acolo ceapa roșie tăiată mărunt și am învârtit într-însa cu o paletă de lemn preț de vreo 6-8 minute, la foc mediu. Cel mult mediu.
Pus apoi usturoiul (ăsta e momentul în care aroma din cratiță le va atrage atenția celor din restul casei că urmează ceva foarte bun, și chiar au dreptate oamenii să creadă asta), îi călăriți împreună încă un minut, poate două, apoi puneți ușurel făina.
Am mestecat bine cât să nu mă plâng de cocoloașe și am dat treptat drumul mustului în cratiță, am mai coborât încetișor focul și de aici ține-te, nenică, de învârteală. Toată zeama aia trebuie să scadă cam la o treime din ce a fost ea inițial. După ce se răcorește stoarceți lămâia aia și-i potriviți acreala. În funcție de robinetul fiecăruia, dulcele-acrișorul din acest sos va da în final savoarea acestei salate.

Varza, morcovii, ardeii și țelina tăiate toate cu laserul ascuțit la polizor, cam ca pentru o salată pentru care ați plăti măcar vreo 15 lei la orice bistro din oraș, faceți unirea cu sosul de mai devreme, potriviți de sare, înverziți toamna asta cu frunzele de mentă, ningeți apoi semințele de susan pe care le-ați tras ușor în prealabil prin tigaie și deț it, mieammieam, m-am lins pe bot. S-a potrivit perfect salata asta cu niște rulouri de pui în aluat de orez. Pe alea le-am cumpărat, dar e o chestiune de timp până am să le fac și eu. Prea au fost bune.

01-1-of-1-69-copy

Share

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ