Cred că am luat primul block la mine pe pagină pe motiv de roșii. Roșii, nene! Legumele! Cineva era foarte supărat că mi-am permis să atribui gust unor roșii cumpărate în luna mai. În România. Când, după convingerile lui, singurele roșii cu gust sunt alea care apar la noi prin august, pentru că știm cu toții deja, singura țară de pe planetă care produce roșii e doar a noastră, încă de pe vremea dacilor, care erau și principalul furnizor pentru azteci, cărora le trimiteam roșii cu un lift secret din Parâng. Sau să fi fost din Iezer-Păpușa? Uite că nu mai știu nici eu.

Recunosc că am luat-o puțin personal. Nu pentru că m-ar fi afectat în vreun fel reacția, ci pentru că țin subiectul ăsta în stand by de ceva vreme, acum simt că tocmai a venit vremea lui. Care vreme însă o să vină însă și mai exact într-un articol ceva mai mare și pe care o să-l pregătesc zilele astea. Dar va veni.

Deocamdată o să mă ocup de subiect așa cum mă pricep eu mai bine,  cred că tocmai am găsit o variantă minunată de a-l pune corect în valoare, mă rog, una dintre ele. Adică nu cred, sunt convins, azi a fost una dintre zilele alea în care la mine la masă s-a mâncat mai mult cu ochii în farfuria de lângă, poate îi mai rămâne ceva celuilalt și o să mă sacrific eu să termin. Evident, n-a rămas nimic, s-a ras tot, inclusiv parmezan pe deasupra, așa că tot ce am putut să fac a fost să-mi promit că voi mai face. Că voi mai face roșii la cuptor cu oregano, despre ele e vorba aici.

Ingrediente

  • 5-6 roșii prunișoară bine făcute
  • 2 căței de usturoi tăiați subțire
  • oregano proaspăt
  • ulei de măsline, vreo 4 linguri
  • sare/piper
  • parmezan – opțional, dar opționalul ăsta vă poate aduce și mai multă bucurie, așa că eu l-aș cam lua în calcul

Am dus cuptorul pe la 160 de grade. Am tăiat roșiile jumătăți, le-am pus cu partea tăiată în sus într-o tavă cât mai puțin adâncă, am pus sare și piper, apoi le-am îmbrăcat cu frunzele de oregano și feliile de usturoi, am pus uleiul și le-am dat la cuptor. După 15 minute am scos tava din care am luat cu o lingură uleiul scurs și pe care l-am turnat din nou peste roșii. Am dat tava înapoi la cuptor pentru cel puțin încă 15 minute.

Sugestia mea e ca la final, cu un minut înaine să decideți că-s gata, să insistați, totuși, cu parmezanul ăla. Ras, varianta ploaie peste roșii. Vor echilibra foarte bine gustul final.

Asta e tot, mai simplu de atât nu există, mi se par perfecte într-o salată cu legume pe grill. Sau chiar și pe lângă niște paste.

roșii la cuptor cu oregano

roșii la cuptor cu oregano și parmezan

Share

2 COMENTARII

  1. Asta m-a purtat in copilărie: Vacantele petrecute la bunicii din partea mamei. Totul se întâmplă intr-un sat teleormănean, dar cu populație de bulgari. Aveau câteva mâncăruri traditionale. Pâinea presna si floscotina ( floshcotina). Aceasta era din rosii coapte in cuptorul de pământ, cu ardei copt, usturoi zdrobit in mojar. De cele mai multe ori se împrietenea si cu salata de vinete. Cu pâinea prezna ( pâine nedospită) si cu brânză de capră….ce amalgam de arome si câte amintiri!

LĂSAȚI UN MESAJ