Eu vin din Moldova unde am crescut cu porumb. În porumb. Am dormit pe porumb. Știți cum se doarme pe porumb? Groaznic! M-am jucat cu porumb, am muncit pentru porumb, m-am hrănit cu porumb și am suferit și eu pe lângă ai mei în anii în care doar Dumnezeu le mai putea salva recolta cu o ploaie oricât de mică. Pentru care se mergea la preot, se făceau slujbe, se plăteau acatiste, se aprindeau lumânări și se ținea post. Uneori ploaia nu venea, dar, culmea, porumbul tot creștea, hopșieașea. Ca să zic așea. Mai anemic, dar creștea. 

Nu vreau să mă dau mare acum cu iubirea asta pierdută, vreau doar să vă zic că nu mi-a fost tocmai ușor să mă abat de la calea profund bătătorită a porumbului gătit. Conservatorismul cu care vii din copilărie îi o boală foarte grea în bucătărie. Până de curând erau doar 3 opțiuni clare pentru mine: porumb fiert cu sare, copt pe tablă cu sare sau mămăligă, apă și sare. Pur și simplu nu a existat o a patra variantă. Ce să încerc dacă nu exista? A fost un mic șoc să aflu acu niște vreme că există conserve în magazin cu boabe de porumb. Bine, descoperirea asta venea cam în vremea în care aflam că busuiocul, de exemplu, e o plantă care poate fi folosită și în mâncare, nu doar la aghiazmă. Și că Dumnezeu nu te bate pentru asta, așa cum mi s-a spus mie la o masă cu niște credincioși care au luat obiceiurile bisericești puțin cam prea personal. Dar recunosc, a trebuit să plec la oraș, la capitală, ca să aflu toate minunățiile astea.

Și uite că din revelație în revelație, am ajuns să accept că există viață și dincolo de coada sapei din fundu’ curții și că porumbul se poate împreuna și cu altceva decât cu sare. Așa am ajuns taman până în Mexic, să mă ierte bunii și străbunii mei, dar nu-i deloc rău ce am găsit acolo. O să mai merg.

Bine, am înțeles că ăia în Mexic au un porumb ceva diferit de al nostru, dar nu contează, maioneza e aceeași. Așadar, rețeta.

Ingrediente:

  • porumb – vreo 4, cât să încapă pe grătarul din cuptor, dacă-s mai mari, acoperiți de frunze
  • maioneză (așa se face la mexicani, cu maioneză, eu n-am avut, mi-a fost lene, dar sigur ar fi fost bună)
  • unt (asta pentru că n-am avut maioneză, dacă aveam maio nu mai puneam și unt)
  • pudră de chili
  • parmezan ras (sau cotija, dacă vreți variantă originală și dacă faceți rost, da’ dacă faceți, să-mi ziceți și mie de unde, că-s curios cum e)
  • usturoi tocat mărunt, cel mai mărunt, poate unul, poate doi, dar numai pentru inițiați
  • coriandru
  • lime
  • sare

Pe porumb l-am ascuns în cuptorul încins la 180 de grade. Vreo 40 de minute. Dar cu tot cu frunze, nici nu m-am atins de ele. Le-am dat jos abia după ce am scos obuzele din cuptor.

Dat fiecare porumb încă fierbinte cu unt (sau maioneză), apoi cu sare, presărat chili, usturoi, parmezan, coriandru și lime, doar câteva picături. Dacă-i mai mult de câteva picături se cam duce vraja, e un echilibru foarte mișto între toate aromele alea, iar lime-ul potențează perfect dacă e pus cât trebuie. Și trebuie, obligatoriu.

A, și încă ceva. Când eram mai mic am avut un câine. Era prietenul meu imaginar. Îl chema Păpușoi. Do you know what I mean?

porumb mexican la cuptor

Share

3 COMENTARII

  1. Geniala ideea cu coptul potumbului in cuptor. Nu mi-a trecut prin cap :)) Am facut aseara, delicios! Si n-am mai stat sa fierb si sa iasa aburi si sa am grija sa nu scada apaaa….
    Elena, eu am folosit porumb de fiert, adica de lapte, l-am tinut cam 45 de minute la 190 de grade, cuptor electric.

LĂSAȚI UN MESAJ