Anumite experiențe culinare trebuie încercate măcar o dată-n viață. Cum ar fi să cureți hrean. Cu mâna ta. Poate fi o provocare ușor traumatizantă pentru cineva care n-a mai făcut asta până acum. Însă și traumele astea pot fi pozitive, uneori. Așa că lucrurile trebuie văzute puțin în perspectivă. O să ajungi să faci ce nu credeai vreodată. O să mănânci hrean pe pâine, atât de bun e, mai ales după ce-l cureți tu, cu mâna ta.

Ca să ajungi însă aici, singura condiție e ca hreanul ăla să fie soi bun, adică să-l aibă pe dracu-n el. Să fie iute de să-ți dea lacrimile doar și când îl miroși. Problema e că iuțeala hreanulului poate avea o scară a intensității destul de largă. Eu am luat anul trecut, de exemplu, din Obor (da, chiar din piață de la Obor) o porcărie fără gust, fără miros, fără iuțeală. Am înțeles ulterior că era importat. Nu mă pricep atât de bine la hrean, nu știu să-l recunosc pe cel mai iute. Poate dacă are mai mult pământ pe el, ar putea fi un indiciu. Ar putea.

Și încă ceva, nu luați mult. N-are o viață foarte lungă hreanul după ce borcanul a fost desfăcut, mai bine vă găsiți motive în plus să mai mergeți din când în când la piață.

hrean la borcan cu apa si otet

INGREDIENTE:

  • 500 gr hrean
  • 200 ml apă
  • 100 ml oțet
  • două lingurițe cu zahăr
  • sare
  • două borcane de 200 ml

La mine cantitățile exacte au fost așa: am avut 520 grame de hrean, iar după curățare – capete și coajă – am rămas cu 320 de grame. S-au potrivit perfect în cele două borcane de 200 de ml.

Există un compromis în a face lucrurile mai suportabile. Se numește robotul de bucătărie. O să vă lovească și aici damful ăla puternic, o să plângeți, o să vi se taie respirația, dar măcar totul durează mult mai puțin. Dacă aveți așa ceva prin casă, nu ezitați să-l montați și să-l folosiți. Dacă nu e robot și se apelează la varianta manuală, recomandarea mea ar fi să ieșiți pe balcon, cu toate geamurile deschise. 

Hreanul ras se așează în borcane, se presează cu degetul, însă nu atât de tare încât să-l cimentați. Se duc până la punctul de fierbere apa și oțetul, cu tot cu zahărul și sarea într-ânsele, iar după ce se mai răcește puțin, se toarnă în borcan. Treptat, încet, câte puțin, pentru a avea timp ca zeama asta să pătrundă peste tot hreanul. Nu trebuie pusă zeamă până sus, e suficient ca hreanul doar să băltească în borcan. Cel mai probabil din toată cantitatea asta de apă și oțet o să vă mai și rămână pe lângă.

Se strânge capacul, se bagă la frigider după ce se răcește complet și se dă iama în el după nevoi. Și se va da, observ că e multă lipsă de hrean în organism.

Pentru cei care încă își caută calea în relația cu hreanul, merge foarte bine cu smântână, iese un sos perfect pentru friptură. Sau cu sfeclă coaptă. Mănânci de crăpi. Pentru ultrași, hreanul merge cu orice. Iute să fie.

Apropo, știți cu ce-ar fi fost trasă sania lui Moș Crăciun dacă ar fi trăit în România? Cu hreni, normal. Crăciun Fericit!

hrean la borcan cu apa si otet

 

Share

4 COMENTARII

  1. Iubesc hreanul. Când eram copil,numai eu îl rădeam. Fiindcă era cel mai mic din casă. Plângeam şi rădeam. Am ajuns prieten cu hreanul. Nu pun zahăr sau miere în el,îl las aşa,brut. Ne înfruntăm,pumn pe pumn.

    • Cred că suntem mulți în situația de a ne fi împrietenit cu hreanul pe parcurs. Aș fi leșinat dacă mi-ai fi pus hrean în mâncare. Când eram mic.

LĂSAȚI UN MESAJ