Spune-mi cum arată tocătorul tău ca să-ți spun cât de mult iubești ceea ce faci în bucătărie! Cred foarte tare în afirmația asta, deşi recunosc că e posibil să fiu și eu cam prea romantic și să văd viața în bucătărie ca pe un film cu multe stele pe IMDB.

Știu că se poate face mâncare bună și fără să pui suflet, dar aici vorbim doar de împlinirea unui act fiziologic. Ori pentru mine bucătăria e ceva mai mult de atât. E pasiune, e iubire, e provocarea de a duce mereu bucuria simțurilor la un alt nivel. Iar aici n-aș putea să ajung vreodată fără acea chimie perfectă cu ingredientele și ustensilele pe care le folosesc în bucătărie.

După 33 de tocătoare strânse în ultimii ani (nu pe toate le-am folosit în bucătărie, unele sunt pentru poze), am ajuns la concluzia că obiectele astea sunt niște ființe mai sensibile decât ne putem noi imagina. Și care merită o atenție mai specială. Nu știu câtă lume a văzut  un tocător care se curbează de la apă, e lăsat la uscat, iar după o perioadă își revine singur la forma inițială. În plus, din lumea obiectelor de care ne folosim în bucătărie, tocătorul e poate cel mai bun prieten pe care îl avem. Nimeni nu va ști vreodată mai bine ca un tocător cât de bun ești cu adevărat în bucătărie.

În imaginea asta de mai jos sunt toate cele 33 de tocătoare ale mele, pe care le-am strâns în ultimii ani. Și la care țin mai mult decât țin chiar și la colecția de cărți.

tocătoare bucătărie - colecție
tocătoare bucătărie – colecție

Cu cel mai nou dintre ele, care între timp a devenit și cel mai frumos, m-am întâlnit atunci când am început colaborarea în campania Selgros caută pasiunea, după o vizită în magazinul din Băneasa. A fost o firească vizită de curtoazie, urma să ne cunoaștem și să povestim. Am aflat și văzut multe lucruri atunci care ar merita ca povestea lor să fie spusă. La timpul potrivit se va întâmpla și asta. Atunci a fost momentul în care am decis că nu mi-ar strica încă un tocător nou. Dar căruia să-i ofer de la început toată atenția și priceperea mea strânsă până acum.

Varianta folosită a fost cea combinată, între ulei mineral și ceară de albine. Nu știu dacă e cea mai bună, dar sigur e printre cele mai bune opțiuni cu care poți proteja un tocător.

Am găsit ceară în piață la o doamnă care vindea produse apicole, am dat 7 lei pe o bucată de 90 de grame.

Am cântărit 120ml ulei cu 30g ceară de albine.

Împreună se pun într-un vas metalic care poate fi așezat pe oală cu apă (fără ca apa să atingă vasul) pe foc mic. Procedeul e simplu. Pe măsură ce apa se încălzește, uleiul se va încălzi și el de la aburi, iar ceara din vas se va topi.

Am luat vasul de pe oala cu apă, l-am lăsat deoparte 2-3 minute și am turnat tot conținutul într-un borcan. Durează câteva ore până când amestecul ăsta se va întări și va forma o pastă. Are consistența unei creme de mâini.  

Când amestecul s-a întârit se poate lua din el cu o linguriță. Am pus pe un prosop de bucătărie din hârtie cu care am întins pe toată suprafața tocătorului.

Am lăsat să se odihnească așa timp de cel puțin 30 de minute, apoi am șters bine de tot cu hârtia excesul de pastă de la suprafață.                        

Spre deosebire de aplicarea unui ulei mineral simplu care este absorbit de lemnul tocătorului, amestecul cu ceară de albine rămâne la suprafață, închide perfect porii lemnului și împiedică astfel umezeala sau bacteriile să pătrundă în lemn.   

Cu o zi înainte de a-i aplica acest strat protector care include ceara, puteți să-i mai dați un strat simplu doar cu uleiul mineral.

Asta a fost toată povestea celui de-al 33-lea tocător și probabil povestea următoarelor ce vor veni. Pentru mine e soluția perfectă.

tocător bucătărie
tocător bucătărie

Am citit mult despre tocătoare în ultimii ani. Despre experiențele altora cu tocătoarele de bucătărie. Sfaturile sau concluziile specialiștilor, ale celor care lucrează cu lemn, care știu și înțeleg prelucrarea acestui produs sunt constant combătute de oameni cu experiență în bucătărie. Sunt destui cei care nu văd o problemă în a folosi detergent pe un tocător de lemn, de exemplu. Ceva de neimaginat pentru alții.

Am să vă spun care sunt concluziile mele, după niște ani de folosit tocătoare, timp în care am și încercat să le înțeleg.

  • Pentru curățare, după folosirea zilnică a tocătoarelor e bine să folosești apă caldă, dar nu excesiv de fierbinte. Dacă pe tocător s-a scurs sânge sau multă grăsime, folosesc partea abrazivă a unui burete obișnuit. Tot sub jet de apă caldă. Exclus ca tocătorul să fie lăsat în apă.
  • Dacă decideți să dați cu detergent, folosiți foarte puțin, doar atunci când chiar e nevoie și clătiți bine de tot cu apă.
  • Pentru îndepărtarea mirosurilor, stropesc tocătorul cu oțet (de vin alb) diluat cu apă, îl las așa peste noapte și îl șterg cu o cârpă curată a doua zi.
  • Ulei de măsline, ulei mineral sau orice alt ulei vegetal, asta e o altă discuție care aprinde foarte des spiritele pe internet. Există suficiente dovezi care arată că un ulei obișnuit, fie el și de măsline, poate lăsa un miros neplăcut, de rânced. Și există în magazine ulei mineral special pentru tocătoare. Pentru mine situația e limpede, eu folosesc acum exclusiv ulei mineral. Știu, bunicii noștri nu aveau ulei mineral, dar să vă zic sincer, n-aveau nici ulei de măsline, decât mult prea rar și oricum nu-l aruncau ei pe tocător.
  • Când băgați un tocător sub apă, spălați-l obligatoriu pe ambele părți. În mod normal, asta ar trebui să evite ca în timp să se facă bărcuță.
  • Când tocătorul alunecă pe blat sau are un mic joc (ambele situații pot fi foarte enervante) eu pun întotdeauna între ele un prosop de bucătărie pe care îl umezesc foarte puțin înainte. Va face o priză perfectă între tocător și blat.
  • Am un tocător exclusiv pentru pește, unul pentru legume și unul pentru carne și legume. Dacă vreau să fac pui cu legume, nu am o problemă să tai legumele pe același tocător cu puiul. Mi s-ar părea stupid să le schimb. Dacă însă vreau să fac doar o salată, îl folosesc doar pe cel de legume. E simplu.
  • Curăț cam o dată pe lună tocătorul pe care tai carne. Adică presar un strat de sare grunjoasă, frec bine cu o lămâie până își lasă toată zeama pe acolo, rad bine totul cu un cuțit, e ca atunci când dai arsura jos de pe șoricul proaspăt pârlit, îl spăl bine, îl șterg și îl pun la uscat afară, dacă e cald, pentru cel puțin o zi. Apoi aplic din nou un tratament cu ulei mineral și ceară de albine.
  • Dacă nu aveți ulei mineral și nu vreți să vă bateți capul cu asta, cel mai bun ulei vegetal folosit ca protecție a unui tocător se pare că e uleiul de cocos. Nu are un conținut mare de grăsimi saturate, așa că nici nu râncezește repede.
tocător bucătărie - selgros
tocător bucătărie – selgros

 

Share

6 COMENTARII

  1. Bună,
    Mi-a plăcut mult articolul tău despre tocător şi am să folosesc şi eu reţeta ta de protecţie “120ml ulei cu 30g ceară de albine”. Mulţumesc
    Te urmăresc şi îmi place 😉

  2. Așa, ca sa știi: ai primul blog culinar din univers care e chiar folositor oamenilor obișnuiți, care nu sunt pasionați de gastronomie, mănâncă mult și prost, însă se lovesc de probleme de genul ăsta zilnic, că doar zilnic trebuie să gătească/mănânce. Mai sunt și mame care gătesc pentru că trebuie să gătească, dar care într-o lume perfectă ar avea un Muntele la ele acasă și l-ar păstra în cămară sau unde îi place lui mai mult. Ba chiar l-ar unge o dată pe lună cu ceară de albine și ulei mineral. Parol.

    • Așa, ca să știi și tu, mesajul tău mi-a mers la suflet, ceea ce e foarte bine, a trebuit să-mi fac blog ca să aflu că am suflet. Iată în ce hal am ajuns. 🙂

  3. Salut, foarte instructiv articolul, felicitări!.

    Te rog spune-mi de unde cumperi uleiul mineral pentru lemn, eu nu am găsit, sau poate nu am cautat în locul potrivit.

    Nu sunt din Bucuresti, o rețea de magazine(ex Selgros raionul cu …) sau un site de unde sa pot cumpăra ar fi preferabil.

    Mulțumesc,

LĂSAȚI UN MESAJ