Am să încep cu o mărturisire. Una grea, dar pe care nu vreau s-o târâi cu mine pe suflet. Luați-o ca pe o spovedanie publică, fie ca cel care nu a uitat să pună niciodată sare în mâncare să arunce primul cu piatra, polonicul, satârul, ce s-o mai găsi la îndemână.  

Am făcut o ciorbă de miel la care nu am pus leuștean. [… pauză pentru inspirat/expirat.] Și nu doar că nu am pus leuștean, dar mai sunt și mândru de asta.

Na, dacă puteți trece peste această blasfemie consider că putem vorbi mai departe despre una dintre cele mai bune ciorbe făcute de mine până acum.

Am scos, asumat, leușteanul și pătrunjelul. Dar am pus Hasmațuchi. Mult. Pentru că am vrut să pun exclusiv în evidență planta asta despre care încă atât de puțină lume știe. Mai nasol e că din puținul ăsta de cunoaștere, și mai puțini sunt cei care se bucură de gustul și aroma ei.

Când cineva aude pentru prima oară de hasmațuchi, va zâmbi. Invariabil, pe testatelea. Se ajunge la asocieri dintre cele mai neașteptate, cu plecare de la numele unui teatru de copii până la numele unui clan al mafiei japoneze. E un test pe care vă recomand să-l faceți printre ai voștri. O să vă distrați.

Hasmațuchi, hazmațuchi, hașmațuchi, hațmațuchi, asmațuchi, asmățui, hașmaciucă, spuneți-i cum vreți voi, tot ce contează e să dați de el. Iar dacă-i pentru prima oară întâlnirea, nici nu e nevoie să-l cumpărați ca să aflați dacă vă trebuie sau nu. Luați legătura aia în mână, o duceți sub nări și trageți adânc. Cam cum făcea taurul Ferdinand când primea flori. O să aveți răspunsul pe loc.

Dacă se leagă iubirea asta dintre voi, luați bucata de primăvară acasă și urmați instrucțiunile. Va fi bine, dar bine de tot.

INGREDIENTE

  • 1 kg carne de miel – coaste
  • 2 litri apă
  • hasmațuchi (între 2-3 legături și o basculantă, deși 3 legături zdravene ar trebui să fie de ajuns)
  • 0,75-1 litru borș (după cât de acri în suflet vă recunoașteți, eu nu mă bag, sunt problemele voastre)
  • 80 grame de orez (ăsta e singurul opțional de aici, dar eu zic că în ciorba asta își are locul)
  • 2 morcovi
  • 5-6 fire de ceapă verde
  • 1 legătură usturoi verde
  • poate și o jumătate de ardei roșu, poate
  • 1 pahar cu smântână
  • 1 ou
  • sare/piper

(merge și ardei, păstârnac sau țelină, merge și rădăcină de pătrunjel, dar e cum ziceam mai sus, mai puține arome, mai multe șanse de câștig pentru hasmațuchi, de data asta ea e regina, tratați-o cum se cuvine, vă rog.)

 

Dacă legi ciorba de miel de tradiție, atunci e musai ca în oală să pui și un cap de miel. Dacă vă dă tradiția afară din casă, n-aveți decât, dar eu zic că vă complicați. Și ar fi păcat.

Am spălat bine carnea și am pus-o într-o oală, am turnat apa și i-am dat drumul la fiert. Unii, după primul clocot, aruncă apa și pun alta la fiert. Eu așa ceva nu o să fac niciodată, cât oi trăi. O spumez și e suficient. Vreo 30 de minute de stat la fiert e suficient, până când vin morcovii. Și vin. Tăiați felii.

După vreo 5 minute de la venirea lor vine și ceapa cu usturoiul tocate mărunt, mai vine și sarea și piperul, după gustul vostru. Asigurați-vă că e carnea fiartă înainte să opriți totul.

Până la oprit focul, țineți cont că mai sunt două etape intermediare peste care nu puteți trece.

Orezul trebuie și el pus la fiert, pentru vreo zece minute, am preferat să fac asta separat, în altă oală. După ce a fiert, am aruncat apa și l-am lăsat să zacă acolo în apă rece.

Tot separat am pus și borșul la fiert. E suficient să-l aduceți la temperatura de fierbere, nu-l lăsați să bolboroseacă prea mult. Îl distrugeți.

În final, adică (estimarea mea) după vreo 40-50 de minute de fiert carnea, în total, pun orezul scurs, borșul și hasmațuchi tăiat mărunt. Mai las un minut să dea în clocot, sting focul și dreg borșul cu smântâna bătută cu oul crud.

Lăsați-l să se așeze, făceți-i poză pentru Instagram, Facebook, rude sau prietenii voștri imaginari de pe conturile de socializare, postați, bucurați-vă de like-uri. Reveniți, respirați, turnați în castroane, mâncați, plângeți, zâmbiți, respirați din nou. Puteți să beți o țuică să vă reveniți.


 

Share

4 COMENTARII

  1. Desi noi doi venim din acelasi sat, sa stii ca mama si bunica mea numeau hasmatuchi varfurile tinere ale plantei de hamei. Asta crestea in nestire pe ulita unde locuiau bunicii. La vremea asta se mancau caliti in tigaie cu multa ceapa (daca era post) sau cu scrob din oua daca Pastele era mai prin martie. Bag seama ca si planta asta de o numesti tu hasmatuchi crestea pe ulita la bunica asa ca la urmatoarea deplasare la BC ma duc pe ulita la bunica sa o caut.

LĂSAȚI UN MESAJ