Bun, chifle de hamburger, una dintre multele variante. Nimic complicat, trebuie doar puțină răbdare cât dospește aluatul. Însă cât stă la cuptor, o să vă umple casa de un miros dătător de foarte mult bine.

E printre  cele mai gustoase chifle încercate de mine până acum, merg perfect și cu unt, lapte și o dulceață de casă, în caz că mai rămân pentru a doua zi. Iar dacă mai rămân și merg tot la hamburger, sugestia mea ar fi să le încălziți puțin înainte.

Și dacă tot sunt la sugestii, chiflele mele au fost lăsate în cuptor cam 25-30 de minute, au plecat cu 180 de grade, au încheiat pe la 195, am un cuptor care îmi face zile fripte, e o continuă luptă cu el. Dacă e pe gaz, stabilizați cuptorul între 180 și 200 de grade, iar după primele 20 de minute deschideți ușa, culoarea chiflei nu o să vă mintă.

Rețeta e luată dintr-o carte de bucate unde timpul de coacere sugerat era de 20-25 de minute, însă la o temperatură de 200 de grade.

Și tot la sugestii, tava aș urca-o pe rândul cel mai de sus al cuptorului. Restul vin mai jos.

Ingrediente:

  • 600 grame făină/ superioară, de tip 000 sau 550, am folosit și făină ungurească, asta mi s-a părut chiar mai bună
  • 20 grame drojdie proaspătă
  • 200 ml lapte călduț (niciodată fierbinte, doar călduț, atât)
  • două linguri cu zahăr
  • o linguriță cu sare
  • două ouă (unul e pentru aluat, altul e pentru chiflă, pe deasupra)
  • 50 ml ulei (floarea soarelui e perfect)
  • 120 grame de iaurt natural, 3,8% grăsime
  • semințe de susan, câte vreți voi, eu am vrut mai multe, pe chiflele alea perfecte se pun mai puține, doar că nu perfecțiunea formei am căutat-o eu acum, ci a gustului

Ies 8 chifle din aluatul ăsta, am pus în tavă câte 4 în două ture. Nu le-am pus pe toate deodată pentru că vor mai fi lăsate la dospit în tavă, vor mai crește, ideal ar fi să nu se atingă între ele. Bine, dacă s-or atinge puțin, aia e, nu ne rușinăm, batem la ușă înainte să deranjăm și rezolvăm problema. Le despărțim. Dar nu brutalizați, sunt ființe fragile acolo.

Se poate frământa la mână sau la robot, dacă există opținea asta. Oricare variantă se alege, aluatul e gata după frământat în momentul în care devine neted și nu se mai lipește  de bol sau de mâini. Eu am făcut în ambele variante, pentru că nu am un robot cu mușchi am ales să-mi folosesc propriile mâini. Din momentul în care aluatul nu s-a mai prins de mâini am frământat cu simț de răspundere încă vreo 5 minute. Cam astea ar fi precizările în plus, etapele sunt aici:

Făina se cerne într-un bol.

În laptele pus pe foc mic am pus o linguriță de zahăr, apoi am pus și drojdia, am amestecat până s-au dizolvat toate astea și am lăsat deoparte. Nu foarte mult, drojdia nu trebuie lăsată să fermenteze. Nu uitați că laptele trebuie să fie doar călduț.

M-am întors înapoi la făină unde am turnat și omogenizat sarea și restul de zahăr. Cu o adâncitură în mijloc, am turnat oul, iaurtul, apoi au venit uleiul și laptele cu drojdia.

În momentul ăsta se începe frământarea, ținând cont de tot ce ziceam mai sus. Se pune la dospit apoi într-un bol mare, cu prosop lăsat deasupra, cam 45 de minte.

Se răstoarnă cu grijă apoi pe masa presărată cu puțină făină. Se taie în 8 bucăți egale, după care se rotunjeșete fiecare bucată în parte. Cu multă blândețe se face operațiunea asta. Cu foarte multă blândețe.

Se acoperă cu un prosop de bucătărie și se mai ține la dospit încă 15 minute.

Chifele (primele 4) se pun apoi în tavă, care e acoperită cu o hârtie de copt, se apasă cu toată palma la fel de blând pentru a le turti, dar ușor, se ung cu un strat subțire de ou și se mai lasă așa, neacoperite, încă vreo 35 de miute.

Între timp se duce la cuptorul la 180-200 de grade.

Chiflele se ung din nou cu ou, se presară la ochi semințele de susan, se rotunjesc marginile dacă mai e nevoie prin atingere ușoară, se dă tava la cuptor și exact cum spuneam mai sus se stă geană pe chifle după primele 20 de minute. Trebuie să aibă o culoare brun-aurie.

Se scot, se pun pe un grilaj, se fac burgerii, se mănâncă și se bate cu palma pe burtă ca barbarii.

Ca un mare mâncător de mici ce sunt, drumul până la hamburger nu avea cum să fie foarte complicat. Mai sunt întrebat uneori care-mi place mai mult, micul sau hamburgerul. E o provocare nedreaptă, e ca și cum m-ai pune să aleg între bicicletă și alergare. Orice ai alege, tot la endorfine ajungi.

chifla hamburger

 

Share

3 COMENTARII

  1. Trebuie sa spun, cu rusine, ca am mai facut aluaturi la viata mea (cel putin doua, daca nu chiar 3), dar nu m-am prins niciodata ce trebuie sa fac cand framant.

LĂSAȚI UN MESAJ