Există enigme ale căror răspunsuri, noi, omenirea, nu le vom afla niciodată. În unele cazuri e chiar mai bine așa, incertitudinea poate duce nevoia de cunoaștere mai departe și, pe cale de consecință, la evoluție.

Una dintre enigmele astea e și motivul uneia dintre cele mai aprige și fără de sfârșit bătălii purtate vreodată pe internet în zona culinară. Eu aș zice că e cea mai mare, pentru mine e un război pe care nu-l înțeleg, dar din care am și extras de-a lungul vremii informații prețioase.

Care e cea mai bună rețetă a celui mai bun blat pentru pizza?

O singură întrebare, câteva ingrediente, atât de multe opțiuni de răspuns. Există blaturi foarte bune, desigur, mulți dintre noi s-au întâlnit deja cu ele de-a lungul timpului, perfecțiunea în cazul ăsta are o doză de relativitate atât de mare încât răspunsul nu poate fi decât unul foarte complicat.

Cuptor, timpi, gramaj, făină, frământare, ingrediente, sunt detalii care pentru o aceeași rețetă, de exemplu, pot duce la rezultate suspect de diferite în final.

Problema în rețetele pentru blaturile de pizza e că diferențele-s uneori așa de mari că nici nu mai știi pe cine să crezi și pe cine să urmezi.

Rețeta asta pe care v-o propun e una în care cred foarte mult, ținând cont de cuptorul banal pe care îl am acasă, așa cum mulți dintre noi încă folosesc. Pe gaz.

Nu vă promit perfecțiunea, însă merită testată, sunt mari șanse să intre în opțiunile voastre viitoare. Însă e esențial să fiți atenți la detalii.


INGREDIENTE

  • 170 ml apă călduță
  • 5 grame drojdie uscată
  • ½ linguriță zahăr
  • 2 linguri ulei măsline
  • toate astea se amestecă într-o cană și se lasă 5-6 minute pentru a se dizolva drojdia. puneți cu încredere uleiul acum, aduceți astfel toate ingredientele la aceeași temperatură înainte de a le pune în făină
  • 250 grame făină + 10 grame de întins pe masă
  • sare, după gustul și sufletul vostru, țineți cont și de ce puneți pe aluat, de cât de sărate sunt ingredientele

De aici încolo începe partea cea mai frumoasă, frământatul,  vor fi cel puțin 5 minute de terapie intensivă.

Amestecați făina cu sarea într-un bol foarte larg, apoi turnați acolo compoziția din paharul în care s-a dizolvat drojdia. Încorporați bine de tot până când aluatul începe să se desprindă ușor de pe degete, faceți un gogoloi omogen, apoi îl puneți pe masă. Și pe care, cum ziceam mai sus, o să mai puneți, cel mai probabil vreo 10 grame de făină. Asta depinde de cât de corect ați făcut măsurătorile înainte, dar și de tipul de făină, de felul în care absoarbe apa. Ideal ar fi să începeți să frământați totul cu vreo 230-240 grame de făină, apoi mai turnați treptat.

Din momentul ăsta aveți de frământat, cum ziceam, cel puțin vreo 5 minute. Pentru mine ăsta e momentul vital al unui aluat de pizza. În funcție de cât de lipicios sau nu e aluatul, când ați terminat toată operațiunea asta o să vă bucurați sau nu de rezultatul final.

Aluatul trebuie să fie o compoziție fină, cu suprafață perfect netedă, ușor elastic, care nu se lipește de degete. Dar nici nu trebuie să exagerați cu întărirea lui, e o limită foarte fină aici, cel mai bine o s-o înțelegeți după câteva repetări.

E momentul în care puneți aluatul la dospit, în bol, uns cu puțin ulei, foarte puțin ulei. Asta o să vă ajute la final să-l desprindeți ușor. Îl acoperiți cu un prosop, îl puneți sus pe frigider, de exemplu, sau unde știți că e călduț, uscat și că nu bate crivățul. Ideal ar fi să dospească într-un loc în care e mai cald, iar acolo îl lăsați cel puțin o jumătate de oră.

Între timp puteți pregăti topping-ul, unul din cele câteva milioane care există deja. N-o să insist aici, cred că subiectul ăsta merită un episod separat. O să vă zic pe scurt, fără gramaj, cum l-am făcut eu.

Am călit puțin 3 căței de usturoi, tăiați mărunt, într-o lingură de ulei de măsline. Am pus 300 de grame suc de roșii de foarte bună calitate,sare, piper și am scufundat câteva frunze de busuioc. Am lăsat să fiarbă până s-a mai îngroșat și asta a fost tot cu sosul. Am tăiat felii câteva măsline, ardei roșu, mozzarella (dintr-aia umedă, obligatoriu uscată apoi într-un prosop de hârtie ) și un salam de vară afumat pe care l-am luat de la Selgros – și o să vă zic mai jos de ce e el important în povestea asta, fiindcă nu a ajuns aici întâmplător.

Am întins aluatul cu mâna cât să intre în tavă. Care tavă, în cazul meu, are 32 cm diametru. Eu am scos de aici un singur aluat destul de pufos și mai grosuț. Pentru unii va fi puțin cam prea grosuț. Pentru mine e varianta ideală dacă e umplut cât și cu ce trebuie.

Pe aluat, în tavă – sub care am pus hârtie de copt -, am uns un strat subțire din sosul de roșii, am pus apoi mozzarrela, salamul afumat, măslinele și ardeii.

Cuptorul ar trebui încins la cel puțin 220 de grade. Veți găsi variante și cu 200, dar și cu 250 de grade. 220-230 cred că suficient. Durează  vreo 12-15 minute coacerea, nu uitați să urcați tava pe treapa cea mai de sus a cuptorului. Ca să fiți siguri că e gata, la final mozzarella trebuie să prindă o culoare maronie, așa cum e în poza de mai jos.

Mai puneți niște frunze verzi de busuioc după ce o scoateți din cuptor și acum chiar că e gata.

 

Nu era în planul meu să scriu acum despre acest blat, această Fată Morgană a iubitorilor de pizza, dar așa e cu planetele astea care decid singure, de capul lor, să ți se alinieze fără să mai țină cont de părerea ta.

Articolul ăsta e începutul unei colaborari cu Selgros România, una care vine cu niște provocări foarte mari și cu promisiunea unor experiențe care-mi vor influența, cu siguranță, parcursul pe blog.

Zilele trecute i-am cunoscut pe câțiva dintre oamenii de la Selgros Băneasa, care mi-au și prezentat atunci magazinul, de unde am plecat cu capul plin de idei, pe care la timpul potrivit le voi pune în practică. Atunci a fost momentul în care am decis că vreau să scriu despre blatul de pizza. Ziceam mai sus că mi-a plăcut mie foarte mult salamul ăla de vară afumat despre care eu cred că e fix ce trebuie în topping-ul pentru o pizza.

Dincolo de asta, mă bucur că prima campanie pe blog e una de anvergură ce va implica multe resurse, multă creație, e o campanie în care cred și, cel mai important, mă bucur foarte tare că am fost lăsat să mă desfășor exact cum vreau, fără nici un fel de limite. Iar pentru asta ei vor fi nu doar colaboratori într-un proiect, ci și prietenii mei.

Share

4 COMENTARII

  1. Tare mai mergea inca o sugestie de salam. Nu de alta, dar din mahalaua Oborului ìn Selgros o excursie la Selgros e fix asta: o excursie. Dacă-mi iese vei fi făcut nişte băieți veri hepi. Dau de veste.

LĂSAȚI UN MESAJ