Îmi place tare mult numele ăsta, cacio e pepe, e simplu, e muzical, jucăuș și știe foarte bine ce vrea de la viață.

Recunosc chiar că m-a și luat puțin pe dinainte sindromul Răducioiu, de m-am surprins că-l rostesc  cu voce tare, caa cioo e pe pee, în vocale lungi, dar cu accentul pe consoane. Cum am auzit eu că vorbesc italienii la televizor. Atunci când își iubesc țara.

cacio e pepe - reteta

Și-s toate motivele să-ți iubești locul care dă o asemenea rețetă, de o simplitate nefirească, dar cu un efect dezarmant.  Cred că e cea mai bună mâncare gătită în atât de puține ingrediente cu care m-am întâlnit până acum. Paste, brânză și piper. Și o mică abatare de la rețeta originală, pentru care italienii mor cu tine de gât dacă le faci o asemenea blasfemie, și uite că putem să le facem, adică punem și un cub mic de unt. E un mic, dar foarte eficient upgrade față de varianta originală. Untul îi va da o consistență mai mătăsoasă și, evident, un gust mai bun.

Dar pentru istorici și ultrașii din peluzele romane, consemnăm aici, varianta originală e doar cu paste, pecorino și piper.

Și nu încercați să păcăliți rețeta asta cu parmezan. E doar pecorino, la faza asta țin și eu cu italienii. Parmezanul e vacă, pecorino e oaie, nu punem egal între cele două. Nu acum.

Simplu de făcut, două porții sănătoase, ingrediente ușor de găsit, detaliul esențial aici e să măcinați singuri boabele după ce au fost puțin prăjite.

cacio e pepe - reteta

INGREDIENTE:

  • 300 g spaghete
  • 100 g pecorino
  • 25 g unt nesărat
  • 2 lingurițe boabe piper negru

Mai întâi se pune apă la fiert cu sare, iar până ajunge la punctul de fierbere ai timp suficient să te ocupi de piper și brânză.

Boabele se pun la încălzit într-o tigaie uscată, timp în care brânza se rade fin, la răzătoarea cu ochiul cel mai mic. Sparge apoi bine boabele de piper într-un mojar și trece praful obținut printr-o sită deasă. Aruncă bucățile mai mari care îți rămân în sită. Cu cât vei sfărâma mai bine cu atât vei arunca mai puțin.

cacio e pepe - reteta

Când sunt gata spaghetele, pui untul la topit pe foc domol, împreună cu cea mai mare parte a piperului. După ce untul s-a încins, pune spaghetele în tigaie, împreună cu două-trei linguri cu apă din oala în care acestea au fiert. Mai pui deasupra două treimi din brânza rasă, iei tigaia de pe foc și aștepți un minut. Apoi, cu o lingură/furculiță de lemn, amestecă totul chiar în tigaie. Pune în farfurii, presară deasupra restul de brânză și piper și ia-ți alături o sticlă cu vin alb. Ai să vrei să savurezi masa asta și după ce speli lingi farfuria.

cacio e pepe - reteta

Share

7 COMENTARII

    • Am văzut Chef’s Table de două ori până acum. Episodul cu Bottura l-am văzut de 4 ori. Rețeta aia a devenit foarte specială pentru mine. 🙂

  1. Mâncarea mea preferată din copilărie!!! Cacio (fără pepe) făcea bunica mea, vinerea, pentru că nu gătea mâncaruri cu carne în ziua aceea. Se găseau pe vremea aceea niște macaroane care semănau cu bucattini din zilele noastre. Și tot cu pecorino – de fapt brânză de oaie nematurată. Și era tare bună. În loc de piper presăram un pic de zahăr, era prea iute brânza pentru noi, copiii. Bravo Ciprian!

  2. Par cam seci. Italienii au o întreagă filozofie legata de amestecul pastelor in tigaie (manticatura).
    As spune că iei pastele foarte al dente si pui mai mult de 2-3 linguri din apa de fiert. Pui cu încredere un polonic și apoi le învârti in apa si unt până scade apa și faci sosul ăla. Apoi pecorino.

    A, și nu încinge untul ăla, eu doar îl topesc cat sa se poată omogeniza cu apa aia glutinoasă.

LĂSAȚI UN MESAJ