De data asta, Selgros Caută Pasiunea puțin dincolo de granițe, iar pasiune de data asta stă într-o simplă oală cu borș. Oarecum simplă. 

Pentru că trebuia numită cumva, i-au spus borș polonez. Deși, fără vreo explicație suplimentară, au trecut în titlul rețetei, în paranteză, că ar fi și de proveniență cehoslovacă. Sau o fi fost vorba doar de inspirație și nu de proveniența cehoslovacă? Uite că nu știu exact, iar ei nici nu explică lucrurile astea.

Cine sunt ei, de fapt? Ei sunt autorii Rețetarului General de Preparate Culinare, o mică biblie printre căutătorii rețetelor testate de bucătarii români. Problema e că acest Rețetar a fost publicat pe la mijlocul secolului trecut (prima ediție ar fi publicată în 1957), prin urmare dilema legată de numele acestui borș, polonezo-cehoslovac, posibil să rămână veșnic o necunoscută. Ca să nu mai spun că dacă-l lași fără găluște, iese un borș perfect ucrainiea. Deși la câtă sfeclă se pune în el, nu m-ar mira să fie chiar un borș de influență rusească. Iar dacă alături, lângă farfurie, mai pui și niște ardei iuți culeși de la tine din grădină, deja iese o zamo-coproducție-europeano-slavo-balcanică de n-o să știi cum să umpli iar strachina mai repede.

Însă indiferent de influențe, vă dau cuvântul meu de ciorbar că dacă o să-l încercați, borșul ăsta va fi o mare bucurie.

Și apropo de bucurii, cartea aia de care vă ziceam mai sus, Rețetarul General de Preparate Culinare, oricât de multe erori ar avea, și are, inclusiv două pagini pline la final cu erate, e una dintre cele mai bune surse de inspirație culinară scrise vreodată în limba română. Unii spun că ar fi, de fapt, cartea de căpătâi a Gastronomiei românești moderne.

Sunt peste 2000 de rețete, majoritatea dintre ele profund românești, multe sunt inedite – e un spectacol doar să parcurgi lista de rețete din cuprins -, iar dacă nu-ți dă mâna să plătești sumele de bani cerute prin anticariate (nu-s chiar mici, ajung chiar și pe la 150 de euro, în funcție de ediție), poate n-ar strica să faci o vizită pe acasă și să mai dai o raită prin biblioteca părinților. Vă spun din propria experiență, s-ar putea să aveți o surpriză.

Cât despre borșul ăsta polonez, știu că mai am a lămuri o chestiune. Una românească, arzătoare și degrabă vărsătoare de aprigi discuții în contradictoriu. De ce preparatul ăsta se numește borș dacă el e acrit cu oțet? O explicație ar putea fi găsită aici, într-un articol despre ciorba la români. Dacă ea nu vă lămurește sau nu vă satisface, n-am decât a vă propune să faceți rețeta, apoi dacă îi mai arde cuiva de polemici, îl aștept aici să combatem. Da’ eu cred că o să aștept singur.

bors polonez cu sfecla si varza

INGREDIENTE:
(modificate și adaptate față de rețeta de bază)

  • un pui de țară de vreo 800 g
  • 3 litri apă
  • 400 g varză
  • 350 g sfeclă
  • 100 g morcov
  • o ceapă mare sau două medii
  • 120 g cartofi
  • 20 g zahăr
  • 40 g bulion
  • 3 foi de dafin
  • o legătură cu leuștean
  • 40 ml oțet
  • 50 g untură
  • piper/sare

Pentru găluști

  • 125 g făină
  • 1 ou
  • 150 ml supă de pui sau legume

Puiul, spălat și porționat, se pune la fiert, iar separat, în untură, se călesc sfecla, varza, morcovii și ceapa tăiate mărunt.

Cartofii, spălați și curățați, se taie cuburi și se pun în oala în care e puiul, după ce a fost lăsat puțin să fiarbă la foc domol.

După vreo 5-7 minute de când au început și cartofii să fiarbă, se pun legumele călite, împreună cu bulionul, foile de dafin, sarea, piperul și zahărul. Și legătura de leuștean, prinsă buchet, lăsată la fiert ca zeama să-și tragă suficient aroma. Tot acum se pun și găluștele.

Oțetul se pune spre final, când toate legumele au fiert.

Pentru găluște, mai întâi se pune supa la încălzit până devine fierbinte Merge și apă simplă, dar cu un stock de legume sau de pui, banala gălușcă devine o minunăție. (Iar daca nu e supă stock, puteți să luați 150 de ml de zeamă din oala în care fierbe puiul, mult mai bună decât apa simplă.) Se adaugă faină și se amestecă treptat cu o lingură, până se îngroașă. Se pune oul și se amestecă în continuare până ce totul devine o pastă omogenă. Va fi destul de lipicioasă, nu recomand amestecatul cu mâna. Cu o linguriță se ia câte un boț din aluatul ăsta și se pune în oala cu ciorbă la fiert. Durează aproximativ 10 minute până sunt gata.

Merge și o smântână, merge și un ardei iute, merge și o țuică de-aia tare, merge chiar și un “smacznego și na zdrowie!” în cinstea poporului aproape vecin și prieten polonez.

bors polonez cu sfecla si varza

Share

1 COMENTARIU

  1. Mama acreste (si dupa modelul ei, asa fac si eu) ciorbele cu bors, zeama de varza, otet, lamaie, zeama de corcoduse, zeama de castraveti murati, rosii etc

    N-avem timp de polemici, suntem ocupati sa mancam! 😀

LĂSAȚI UN MESAJ