în total am făcut 283 de km. eu, de acasă de la mine. dar am să fiu sincer. trebuie s-o fac, deşi mă doare sufletul. nu, n-am ajuns până la mare… şi nu pentru că n-aş mai fi putut, ci pentru că am făcut greşeala să rămân cu plutonu’. care pluton mergea la un moment dat cu 15 km la oră, motiv pentru care a trebuit să ne oprim pe la 7 jumate seara şi să acceptăm înfrângerea. asta s-a întâmplat în localitatea dorobanţi, care e destul de aproape de constanţa, dar amănuntul e pentru mine irelevant câtă vreme scopul pentru care am plecat la drum, acela de a ajunge la mare, n-a fost atins. motiv pentru care ştiţi unde mă găsiţi anul viitor de 1 mai. merg şi pe o monocicletă dacă e nevoie.

am plecat din bucureşti 250 de biciclişti. se formase o coloană uriaşă care a atras multă simpatie de pe margine. precum şi înjurături. la final, duminică seara, mai eram vreo 100. ceva mai bine de jumătate dintre ei au şi terminat cursa. băieţi deştepţi, şi-au văzut de drumul lor.

am întâlnit oameni excepţionali. câţiva m-au impresionat teribil. doi părinţi au plecat cu copilul după ei. extrem de bine pregătiţi, cred că veneau din zona profi a ciclismului. oricum, nişte tipi foarte simpatici. am pus poza mai jos. apoi, încă doi tipi care mergeau pe o bicicletă dublă. cel din spate era nevăzător. speechless. a mai fost cu noi şi un globtrotter care, după spusele lui, văzuse cam cea mai mare parte din lumea asta. de pe bicicletă.

am dat şi peste cretini pur sânge. destui. dar nu merită deranjul.

lucian mândruţă. a blocat activitatea comunei dorobanţi duminică seara cât timp noi am aşteptat să vină autocarul. a fost evenimentul anului acolo. unul amuzant, văzut din afară. pe de altă parte, aş face un pronostic. cred că e o chestiune de timp până când va pleca de la antena 1. am urmărit felul în care televiziunea a mediatizat evenimentul anul ăsta. jenant. spre exemplu, ştirea asta: http://www.antena1.ro/showbiz/vedete/lucian-mandruta-mort-de-plictiseala-105952.html dacă te iei după titlu ai zice că îi pare rău de tot deranjul făcut. iar când depui nişte eforturi uriaşe pentru a organiza un astfel de eveniment (cine crede că e uşor şi are de gând să insiste pe treaba asta să iasă pe uşă afară), nu poate fi decât trist pentru tine să vezi că exact ai tăi sunt cei care te sabotează. oricum, sunt convins că omul nu se simte foarte bine în acest moment în respectiva televiziune. (mai există şi varianta în care ăia de au făcut ştirea sunt de-a dreptul tăntălăi, dar cu mai mici şanse, cred eu.)

concluzie. o experienţă destul de dură. de la un momentat dat lupta nu mai e la nivel fizic. mai ales dacă mergi multă vreme cu vânt din faţă. dar o voi repeta ori de câte ori voi mai avea ocazia.

restul de poze sunt aici.