Archive for March, 2010

… însă, mai nou, foarte mişto în unele locuri.

nu ştiu dacă aţi trecut de curând pe aici, dar zona începe să capete cât de cât contur. mai e mult până să ne mândrim cu ea, dar sunt speranţe că asta se va întâmpla încă din timpul vieţii noastre.

pe la amiaz’ am dat o tură scurtă cu bicla. pe astea le-am prins din zbor.

un status pe messenger  anunţa pentru joi o acţiune de ecologizare la grădina botanică. din motive de mătasea broaştei pe creier am decis să mă înfig şi eu acolo. îmi era dor să hămălesc pentru, sanchi,  binele colectiv. poate părea ciudat pentru profani, dar după 15 ani de verde-n gât, chestia asta creează dependenţă.

numai că n-a fost să fie chiar ceea ce mă aşteptam. ecologizarea promisă s-a dovedit a fi de fapt o acţiune pionierească de dat cu grebla printre boscheţii grădinii botanice. lucru care se pare că i-a suprins până şi pe organizatori – studenţi ai facultăţii de istorie – oameni bine intenţionaţi, de altfel.

gunoaie n-am văzut, aşa că întâlnirea de azi a cam fost fără de istorie. n-am a vă povesti nimic interesant de acolo. e curat.  şi chiar dacă acţiunea a fost cât se poate de sinceră şi plină de bune intenţii,  senzaţia pe care am avut-o la final, după reacţia madamelor care ne-au avut în grijă (adică vreo 40 de oameni), a fost că am cam deranjat pe acolo. trecând peste faptul că eu le-am mai şi rupt o greblă.

triage – am avut gândul ăsta. de a mă face fotograf de război. dar pentru că sunt ochelarist, tot ce emană violenţă mă cam sperie. mă sperie doar, sau mai ales, din perspectiva asta, în care îmi sparg ochelarii. şi că am pus-o dacă mi se întâmplă asta. fără ei, pentru mine lumea devine toată mai bună şi mai frumoasă. dar şi eu o victimă sigură. deci, nu.
de-a lungul anilor, mulţi dintre cunoscuţii mei, suspect de mulţi, mi-au spus că le-ar fi plăcut să devină fotografi de război. pentru ei, sigur filmul ăsta va fi o revelaţie. în special lor le recomand acest film din toată inima. pentru cei care nu intră în nişa asta, nu ştiu ce să zic. nu-i chiar un film mare, deşi are momente de un dramatism sfâşietor, aşa că e după cum v-o lăsa instinctul. poate vă ajută astea: trailer/imdb

shutter island – demenţă, frate! şi vorbesc serios. fanii genului thriller vor avea mici oragasme. încă n-am citit nimic de rău până acum despre filmul ăsta. dar atenţie, nu are nici o valoare dacă nu e văzut cap-coadă. eu am făcut greşeala să judec scenariul din mers. care pe alocuri are nişte derapaje de logică enervante, plus nişte flash-back-uri enervant de lungi şi cam inutile, dar am revenit la gânduri mai bune la final. şi vă avertizez că e spooky rău. dacă sunteţi mai sensibili, aş aprinde măcar o lumină în casă. plus că mai are şi o muzică agresiv-psihedelică de te scoate din minţi. iar di caprio ar merita cel puţin o nominalizare la oscar pentru rolul ăsta. trailerul e aici. imdb-ul e aici.

watter – îl găsiţi tradus aici. e un documentar care trebuie văzut obligatoriu. şi care o să vă facă să înţelegeţi mult, dar mult mai bine cât de importantă e apa pe care o bem. şi cât de moartă-i apa de la robinet. pe care îmi place să cred că n-o beţi. eu sper, dacă tot citiţi ce scriu eu aici, să fiţi destul de inteligenţi încât  să-l şi vedeţi. şi să-l şi daţi mai departe. succes.

an education – british and stylish. mor după filmele astea. plus că are o atmosferă de anii 60 căreia nu prea îi poţi rămâne indiferent. iar atmosfera te trage în poveste. care poveste e relativ simplă. o puştoaică de 17 ani – în realitate are 25 şi mulţi zic că ar fi meritat oscarul – e pusă în faţa a două opţiuni. oxfordul, cu traseul lui previzibil, sau căsnicia, cu promisiunile ei sclipicioase, extrem de tentante, dar şi destul de dubioase. cred că fetelor o să le placă mult filmul ăsta, deşi mimozele vor spune că e previzbil şi cam prea politically correct. răutăcisme. trailerul ar trebui să vă convingă. şi imdb-ul e destul de generos.

the boat that rocked – cireaşa de pe tort. l-am revăzut. cred că a patra oară. în clasamentul meu personal a luat oscarul pe 2009. şi ursul de aur, şi cannes-ul, şi gopo, cam tot. bine, e despre radio, aşa că asta era previzbil. e despre un radio pirat făcut pe un vapor de nişte tipi foarte simpatici şi  cu o audienţă de invidiat. e atât de multă muzică bună în filmul ăsta încât ar putea fi văzut şi cu ochii închişi. şi tot are să vă placă. o comedie utopică despre o lume pe care sper să o mai trăiesc. măcar puţin. trailer vs. imdb

1. prima mea supă cremă de ciuperci. era să leşin de bucurie.
2. era să dau foc la casă.
3. nu căutaţi reţete pentru aşa ceva pe google. gospodinele astea care-şi lasă creaţiile culinare parcă scriu cu târtiţa. apropo de asta, cartea de bucate a sandei marin e o porcărie. îmi pare sincer rău că am dat bani pe aşa ceva.
4. nu era intenţia mea iniţială să pun aici atât de multe poze cu mâncare, dar a devenit între timp. vor mai fi. 4 bis. nu vă place, schimbaţi canalul.
5. încă n-am curaj să mă apuc de sfintele sarmale, dar simt că mai e doar puţin până la marea schismă. adică momentul în care mă voi separa definitiv de pluton.
6. mai jos e studioul foto în care a fost făcută poza. iar ce vedeţi voi roz agăţat de perete e o mică lunetă cu care noi, băieţii de la cabana 34, ne mai clătim ochii prin vecini.
7. brb.

azi se fac 5 ani. mulţumesc.

iar problema cu lăsatul de fumat e foarte simplă. oricine se poate lăsa, ba chiar foarte uşor. cu o singură condiţie. să aibă de ce se apuca.

hai la mulţi ani!

precious – a avut ceva nominalizări la oscar, a şi luat unul, pentru rol secundar. e un film bun, însă îţi trebuie apetit pentru aşa ceva. o tipă de 16 ani, negresă, care cântăreşte vreo 200+ de kile, e abuzată de ta’su care-i şi face 2 copii, află că are sida, e semi-analfabetă, mă’sa o kafteşte la greu, iar asta nu e tot. doar că trebuie să vedeţi finalul. care dă un dialog memorabil şi justifică în totalitate oscarul. recomand trailer-ul înainte.  şi imdb.

fish tank – despre o lume comparabilă cu periferia ferentariului. doar că în varianta british. e un film excelent, dar aş zice că nu e pentru oricine. imdb. trailer.

agora – e un must. m-a buşit plânsul la un minut după ce s-a terminat filmul. de nervi. mă rog, au fost vreo două lacrimi acolo, dar au fost. un film care sigur va zdruncina puternic ateul din voi. însă asta depinde şi de starea în care eşti când îl vezi. eu eram în sesiune, deci varză. trailer şi imdb.

the man from earth – de data asta zona religioasă a conştiinţei e cea supusă presiunii. e un film-teatru, se joacă într-o singură încăpere, e bazat doar pe replici, genul care ar putea fi ascultat şi la radio. un profesor de vreo 40 de ani îşi ia la revedere de la colegii universitari urmând a se muta din oraş. nu înainte de a face greşeala să le spună ce vârstă are. 14 mii de ani. se nasc de aici nişte discuţii pe care cu siguranţă nu o să vreţi să le pierdeţi. chiar şi pentru a vă putea da cu părerea în cunoştinţă de cauză. trailer. imdb-ul zice de bine, dar credeţi-mă că acum e irelevant. trebuie văzut.

the hurt locker – oscarul. rămân la părerea că e un film pentru băieţi. un film bun. de altfel, cele trei fete cu care l-am văzut au adormit destul de repede. sunt însă destui care cred că ar fi un film slab. eu zic că dimpotrivă, iar de vină (una dintre ele) pentru reacţiile negative e tocmai mediatizarea asta excesivă pe care o dă un astfel de premiu. mulţi nu mai pot vedea filmul din cauza premiului. aşa e în fiecare an. fără nici măcar o nominalizare, the hurt locker ar fi avut cu siguranţă o cu totul altă soartă din partea membrilor asociaţiei mondiale a criticilor anonimi. care-s mulţi. şi răi. iar dacă vreţi amănunte în plus, dar de bine, aveţi aici o cronică mai detaliată. trailerul nu-i face deloc bine filmului.

alice in wonderland – m-a indispus permanent alice. cele două kile de făină de pe faţa ei o fac să arate ca o bolnavă cronică în fază terminală. şi bolnavă de gripă. costumaţia şi machiajul  sunt atât de puternice încât fac ca filmul să nu prea “mai aibă” actori. vizual, alice in wonderland este o bijuterie rară. l-am văzut, am şi dormit la el, mi-a plăcut, dar nu m-aş mai duce să-l văd a doua oară. sau cu siguranţă nu la cinema pro. cred că aparatura 3d de aici e primită de la ajutoare. imdb. trailer.

the big bang theory – e un serial, e cu râs, şi mi-a făcut nopţile şi mai lungi în sesiune. dacă aveţi câteodată nevoie de ferestre de-astea în care să scoateţi capul doar cât să vă adie puţin vântul, atunci e numai bun. e young and fresh. trailer.

ai zice că e vorba de vreun laborator secret al facultăţii. nu, e doar ceea ce poate vedea oricine dacă se apleacă puţin peste balustrada din holul acestei facultăţi. şi nu se construieşte nimic acolo. e aşa de la natură. de la mama natură moartă.