Archive for the 'me and my biclăuş' Category

ce face un bun student noaptea în sesiune? orice numai să nu înveţe.

n-a fost deloc uşor să-mi bat recordul de viteză cu bicicleta, am reuşit abia din a treia încercare, de suficient de multe ori încât să-mi doresc să nu mai beau bere niciodată. păcat că acest niciodată durează de fiecare dată doar câteva ore.

în altă ordine de idei, asta e cam ultima imagine pe care o mai fac cu aparatul meu foto digital. după aproape un an jumate de când mă folosesc de el, săracu’ are parte de un alt destin decât ăla care îi fusese prevăzut iniţial. aşa că am să mă întorc la mai bătrânul meu aparat pe film, ceea ce înseamnă că poze am să mai pun, doar că ceva mai rar. eh, noi să fim sănătoşi.

captură prinsă de florian răducanu

vorba prietenului radu – de la care am şi primit filmuleţul: din când în când mai trec şi maşini.

revin.

am s-o mai ţin puţin langa cu bicicleta, asta şi pentru că urmează o nouă sesiune în viaţa mea – oare a câta? – şi de ce să nu recunosc, nu-s foarte încântat de perspectivă, mai ales că va trebui să şi învăţ de data asta. mult. aşa că mă mai copilăresc puţin.

azi m-am înscris la concurs, la prima evadare, am primit şi număr, cel din poză, mi s-a oferit şi un al treilea şase, dar l-am refuzat politicos, nu era cazul.

şi pentru că sunt un tip ambiţios, mi-am propus o clasare foarte îndrăzneaţă, vreau să ajung printre primii 800. decent, nu?

în total am făcut 283 de km. eu, de acasă de la mine. dar am să fiu sincer. trebuie s-o fac, deşi mă doare sufletul. nu, n-am ajuns până la mare… şi nu pentru că n-aş mai fi putut, ci pentru că am făcut greşeala să rămân cu plutonu’. care pluton mergea la un moment dat cu 15 km la oră, motiv pentru care a trebuit să ne oprim pe la 7 jumate seara şi să acceptăm înfrângerea. asta s-a întâmplat în localitatea dorobanţi, care e destul de aproape de constanţa, dar amănuntul e pentru mine irelevant câtă vreme scopul pentru care am plecat la drum, acela de a ajunge la mare, n-a fost atins. motiv pentru care ştiţi unde mă găsiţi anul viitor de 1 mai. merg şi pe o monocicletă dacă e nevoie.

am plecat din bucureşti 250 de biciclişti. se formase o coloană uriaşă care a atras multă simpatie de pe margine. precum şi înjurături. la final, duminică seara, mai eram vreo 100. ceva mai bine de jumătate dintre ei au şi terminat cursa. băieţi deştepţi, şi-au văzut de drumul lor.

am întâlnit oameni excepţionali. câţiva m-au impresionat teribil. doi părinţi au plecat cu copilul după ei. extrem de bine pregătiţi, cred că veneau din zona profi a ciclismului. oricum, nişte tipi foarte simpatici. am pus poza mai jos. apoi, încă doi tipi care mergeau pe o bicicletă dublă. cel din spate era nevăzător. speechless. a mai fost cu noi şi un globtrotter care, după spusele lui, văzuse cam cea mai mare parte din lumea asta. de pe bicicletă.

am dat şi peste cretini pur sânge. destui. dar nu merită deranjul.

lucian mândruţă. a blocat activitatea comunei dorobanţi duminică seara cât timp noi am aşteptat să vină autocarul. a fost evenimentul anului acolo. unul amuzant, văzut din afară. pe de altă parte, aş face un pronostic. cred că e o chestiune de timp până când va pleca de la antena 1. am urmărit felul în care televiziunea a mediatizat evenimentul anul ăsta. jenant. spre exemplu, ştirea asta: http://www.antena1.ro/showbiz/vedete/lucian-mandruta-mort-de-plictiseala-105952.html dacă te iei după titlu ai zice că îi pare rău de tot deranjul făcut. iar când depui nişte eforturi uriaşe pentru a organiza un astfel de eveniment (cine crede că e uşor şi are de gând să insiste pe treaba asta să iasă pe uşă afară), nu poate fi decât trist pentru tine să vezi că exact ai tăi sunt cei care te sabotează. oricum, sunt convins că omul nu se simte foarte bine în acest moment în respectiva televiziune. (mai există şi varianta în care ăia de au făcut ştirea sunt de-a dreptul tăntălăi, dar cu mai mici şanse, cred eu.)

concluzie. o experienţă destul de dură. de la un momentat dat lupta nu mai e la nivel fizic. mai ales dacă mergi multă vreme cu vânt din faţă. dar o voi repeta ori de câte ori voi mai avea ocazia.

restul de poze sunt aici.

aşa arătam la jumătatea drumului dintre bucureşti şi constanţa. a fost nevoie să trec pe la camera de gardă a hotelului parc din amara, locul de cazare al bicicliştilor, pentru a putea dormi peste noapte. şi dacă nu ştiţi despre ce biciclişti e vorba, rămâneţi pe recepţie, revin cu amănunte. da’ asta după numai un somn care sper să mă readucă cu picioarele pe pământ. pentru că, deşi am ajuns acasă, eu încă mai pedalez.

- sâmbătă am făcut 130 de km cu biclăuş-doamna. vreo 60 au fost prin pădure. acasă am căzut lat. a urmat un somn de vreo 16 ore ca-n copilărie.
- traseul ăsta va fi repetat peste două săptămâni, atunci când va avea loc concursul prima evadare. ce s-a făcut sâmbătă a fost doar o tură de recunoaştere.
- am făcut poze. le găsiţi aici.
- în filmuleţul de mai jos apar şi eu cu biclăuş-doamna. am un tricou portocaliu şi dau colţul la minutul 2.03.
- până atunci mă pregătesc pentru mare. urmează 300 de km în weekend, dacă o fi vreme bună.
- încep să mă simt sportiv deşi nu e cazul.

-

taguri: biciclete, pădure, noroi, oboseală, băneasa, recunoaştere traseu prima evadare, oboseală, noroi, oboseală cruntă, oameni mişto, noroi, crengi, energizante, noroi, me hepi, rătăciri, mtb, finish, bere, dat cu basca casca de pământ, mai vreau, mi se-nchid ochii.

am mai spus-o, o repet, primarul care va rezolva definitiv problema câinilor vagabonzi în bucureşti va rămâne primar pe viaţă. problema e că nu cred să existe vreun dement care să vrea să stea atâta vreme la primărie în oraşul ăsta. aşa că ne descurcăm şi noi cum putem.

şi asta nu are nici o legătură cu faptul că voi merge 55 de km cu o ţeavă sub fund.

detalii găsiţi aici.

când plăteşti cu ceva bănuţi în plus un produs pe care îl găseşti mai ieftin şi la magazinul de alături, zâmbeşti şi-ţi propui să fii mai atent data viitoare. când plăteşti dublu, zâmbetul dispare şi-ţi mai dai şi-un pumn în barbă. de fraier ce eşti. când însă preţul creşte de vreo 7-8 ori, deja totul e doar joc. bătaie de joc.

well, era să mi-o fur rău de tot. şi nu era chiar momentul pentru aşa ceva. iar dacă aveţi bicicletă chiar e posibil să vă intereseze textul ăsta. şi încă foarte mult.

mi-am dus ţoakla zilele trecute la service. în dorobanţi, la bebe, acelaşi service de unde am şi cumpărat-o, de altfel, în urmă cu un an. aveam nevoie de o curăţare completă. deh, curăţenie de primavară. omul mi-a zis că nu are momentan mecanic, dar că e doar o chestiune de zile. nu mă găbeam, aşa că i-am promis că o să revin în scurt timp. am avut totuşi inspiraţia să întreb cât costă. preţ pentru curăţare, un milion. cu centrat de roţi, încă 500 de mii, dar numai dacă e nevoie. şi cum ştiam că va fi, deja mă rugam ca suma să se oprească aici şi să nu fie nevoie de mai mult.

plec la un alt service. speram să fie ceva mai ieftin. nenică, şi a fost! în crângaşi, la ion – bicicliştii îl ştiu. 200 de mii – adică 20 de lei. tot! omul mi-a curaţat lanţul, mi-a centrat roţile, mi-a reglat schimbătorul de viteză, frânele, curăţat furca, foile, pionioanele, tot, absolut tot. vă zic că era să mă dea pe uşă afară când i-am întins 300 de mii.

morala. asta la vista, ion! că bebe s-a pierdut definitiv pe drum.

ps. urmează ca în primăvara asta să cumpăr cauciucuri noi, cască, o şa mai bună, mănuşi, plus altelea care s-or ivi. ghici de unde am să le iau? hă hă.
pentru detalii site, click aici.

vreau să ajung la 65, după care mă las. mi-au ieşit ochii pentru doar un kilometru în plus.