Archive for the 'happy freaky country' Category

ştiu foarte bine ce se mai întâmplă la televizor, asta pentru că aflu din ce scriu sau îmi spun alţii că se întâmplă la televizor. după renunţatul la fumat, renunţatul la televizor a fost a doua mare decizie care mi-a îmbunătăţit substanţial viaţa. ceea ce vă dorim şi vouă, anu’ ăsta, la anu’ şi la mulţi ani.

imaginile astea – faţă de care orice manual de jurnalism care se respectă n-ar trebui să facă abstracţie; deşi mă tem că aici am putea vorbi de un întreg manual cu astfel de imagini – le-am găsit după câteva ore de umblat bleambura prin folderele cu poze făcute în ultimii ani. n-aş cam lăsa blogul ăsta de izbelişte, aşa că până mi-oi lua un aparat foto nou, am să-l mai umplu fie cu ce mai trag între timp pe aparatul cu film, fie mai vâr mâna printre pozele vechi.

ps. fără nici o legătură cu ce-i aici, dacă vedeţi pe undeva haţmaţuchi, let me know.

poza de mai sus am făcut-o într-o iarnă, în parcul de la eroilor, abia mă mutasem în bucureşti, o ştiţi probabil de pe blogul cel vechi (sau în varianta printată dacă aţi fost pe la noi pe la cabana 34 în ultima vreme).

poza de mai jos am găsit-o zilele astea aici, e făcută la câteva luni(?!?!?!?) după a mea. oare într-o ţară civilizată, normală, cam cât ar fi durat ca texxxtul ăla să fie şters, ore sau minute?

de fapt, de ce mă tot mir, a durat vreo doi ani până au astupat o gaură de canal dintr-un pod peste dâmboviţa şi în care, cu totul, dar absolut cu totul întâmplător, am căzut (şi) eu. atât, doi ani.

ziceţi voi, nu e mişto în bucureşti?

ai zice că e vorba de vreun laborator secret al facultăţii. nu, e doar ceea ce poate vedea oricine dacă se apleacă puţin peste balustrada din holul acestei facultăţi. şi nu se construieşte nimic acolo. e aşa de la natură. de la mama natură moartă.

astăzi s-a deschis oficial cel mai mare mall din românia. sun plaza. dacă mă aplec mai tare peste balconul meu e posibil să cad, dar mai mult ca sigur aş putea doar rămâne cu priveliştea minunată a unei imense construcţii care a deraiat pe imaşul din faţa blocului. adică am un mall la botul calului. calul fiind eu. dar.

am rămas şocat când am văzut, în urmă cu vreo lună, data inaugurării. pe atunci totul era un imens şantier. desigur, şi acum e la fel. nu sunt inginer, însă era evident că va fi imposibil să fie gata într-un timp atât de scurt. şi imposibil a rămas. şi atunci de ce să inaugurezi ceva ce nu e gata? dimpotrivă, arată jalnic!

încă n-am fost înăuntru, dar sunt convins că o să ne placă la toţi. happy end.

or fi vreo firmă.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Îţi doresc, desigur, tot ce-mi dai tu mie!