Probabil mi se trage de la emisiunile culinare de la televizor. Altfel, nu cred că aș fi ajuns vreodată să mixez o panna cotta cu flori comestibile. Așa am văzut eu la mine în cap că trebuie să împreunez lucrurile, așa le-am făcut. Și mă bucur că au ieșit în felul ăsta, e probabil cel mai gingaș (nu puneți la suflet, gingaș e un cuvânt frumos, poate puțin cam subestimat) lucru pe care l-am făcut cu mâinile mele.

Rețeta asta de panna cotta e după Michel Roux, e simplu de făcut, florile comestibile sunt luate de la Selgros, nu puteți greși în combinația de mai jos.

Apropo de florile comestibile, simt că trebuie să explic puțin lucrurile. Evident că rețeta nu stă în ele. Sunt doar de decor, nu fac parte din lista ingredientelor, se poate și fără ele, doar că existența lor transmite multe despre ce a vrut să spună autorul. Iar în cazul de față, autorul a vrut doar să transmită că un desert poate fi un motiv de bucurie chiar și înainte de a gusta din el.

panna cotta cu jeleu acrisor de capsuni

Ingrediente:

Panna cotta

6 grame gelatină (asta înseamnă 4 foi)
300 ml smântână pentru frișcă (minim 30% grăsime)
200 ml lapte (3,5% grăsime)
80 grame zahăr (sau 100 grame miere de albine)
2 păstăi de vanilie

Jeleu

300 grame căpșuni (din care mie mi-au ieșit 235 grame de piure)
o linguriță de coajă rasă de la o portocală
sucul de la jumătate de portocală
5 grame de gelatină (3 foi)
50 grame zahăr (opțional), eu n-am pus, a ieșit cam acrișoară, mi-a plăcut, așa am vrut eu, dar gustul devine dominant, așa că aici decide fiecare cum crede de cuviință.
flori comestibile pentru decor (pe ele, mai exact, le-am luat de la Selgros Băneasa)

panna cotta cu jeleu acrisor de capsuni
Am pus într-o cratiță la fiert smântâna, laptele, zahărul și miezul răzuit de la vanilie. La foc mititel spre mediu. Cât s-au încălzit toate astea, foile de gelatină au stat în apă. Focul l-am stins când a ajuns la punctul de fierbere. Am stors gelatina, însă nu scoateți sufletul din ea, gelatina hidratată e o ființă sensibilă care vrea doar puțină iubire în pumnul vostru. Am amestecat-o în cratiță și am lăsat puțin la răcit. Am trecut totul printr-o strecurătoare și m-am apucat de jeleu.

Căpșunile le-am spălat, le-am curățat de fesul lor verzui, am stors jumătatea de portocală și le-am dat cu blender-ul vertical. Aici vine partea plicticoasă din rețetă, zeama asta, care-i mai mult o pastă, trebuie dată prin strecurătoare. Se pasează cu o linguriță până se scurge toată partea lichidă. Nu e greu, e doar mult. Un scaun e numai bun la operațiunea asta. Cum ziceam și în lista de ingrediente, din 300 de grame de căpșuni mie mi-au rămas în final 235. Or fi fost vreo 340, da’ am mai și gustat, nu m-am putut abține.

Am pus căpșunile tot într-o cratiță, am pus și coaja rasă de la portocală, am dus tot până la punctul de fierbere și am oprit focul. Dacă se vrea variantă cu zahăr, și e posibil să se vrea, nu uitați să-l puneți și pe ăla pe parcurs, trebuie să se topească. După ce se oprește focul se adaugă și cele 3 foi de gelatină. La fel, hidratate (adică lăsate câteva minute în apă rece) și apoi stoarse cu grijă.

După ce am terminat de făcut jeleul am mai strecurat încă o dată panna cotta (se făcuse o pojghiță pe deasupra, n-are ce să caute aici. Am lăsat să se răcească, am turnat în forme și le-am băgat la frigider. În cazul meu, peste noapte.

Jeleul a rămas afară, în cratiță. L-am turnat a doua zi peste panna cotta, am dat din nou totul la frigider, încă vreo 2-3 ore (până se întărește și jeleul) și asta e tot.

După cum spuneam, se poate și fără florile comestibile de la final. Dar ar fi atât de păcat.

panna cotta cu jeleu acrisor de capsuni

Share

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ