Un text scris în glumă, dar foarte serios, despre cum e să ai blog culinar și să fii uneori comparat cu un bucătar profesionist, un text scris pentru Oameni și Gusturi, în urmă cu o jumătate de an, dar care va rămâne mereu actual. Cât timp vor mai exista bloggeri culinari. Că de bucătari sigur nu scăpăm. 🙂

A trecut binișor prima jumătate de an de când m-am aruncat cu un blog culinar în Marele Internet. Și bine am făcut, e o terapie pe care v-o recomand, câtă vreme o faceți responsabil. Era însă inevitabil să nu mă lovesc deja de câteva dintre prejudecățile clasice care vin la pachet cu noul meu statut. Pentru foarte mulți dintre cei care mă urmăresc, eu am devenit blogger. Pentru cei care mă urmăresc cu ceva mai multă atenție, eu am devenit blogger culinar. Iar asta e o nuanță importantă. Spre exemplu, deși toți bloggerii pot deveni la un moment dat pișcotari, noi, bloggerii culinari, avem mai multe șanse pentru că ne putem face singuri pișcotul.

Una dintre percepțiile greșite cu care mă întâlnesc frecvent e aceea că eu aș fi bucătar. Sau că ceea ce fac eu e undeva sinonim cu ceea ce face un bucătar. Consider că e o potriveală greșită. E ca și cum ai face o comparație între un tip care face stand-up comedy pe o scenă, cu public, și un tip care face glume în fața prietenilor. Amândoi pot fi foarte buni, amândoi fac oamenii să râdă, doar că în lumi diferite.

Într-adevăr, lucrăm toți cu aceleași ingrediente, cu aceleași instrumente, după reguli asemănătoare. Și asta e cam tot ce ne unește. Între momentul în care prima ceapă e tăiată și cel al farfuriei goale care pleacă la spălat sunt câteva detalii care ne aseamănă, dar care ne și diferențează seminificativ. Despre ele vreau să vorbesc aici.

  • Când un profesionist greșește consecutiv, asta se cheamă șomaj. Când un pasionat greșește consecutiv, asta se cheamă experiență.
  • Dacă un profesionist îți strică mâncarea pe care o gătește pentru tine, cel mai probabil îți va strica și ție restul zilei. Dacă un pasionat strică mâncarea pe care voia s-o posteze public ca fiind rețeta lui, va face în final o poză macro pe un detaliu nesemnificativ din mâncare și va lua 200 de like-uri.
  • Apropo de like-uri. Un bucătar va fi fericit dacă-i ceri inimioare. Un blogger culinar va fi mai fericit dacă-i dai inimioare.
  • Când se trezește dimineața, un profesionist își va face în cap tot planul de peste zi din bucătărie. Când se trezește dimineața, un blogger își va face planul de postări din social media pentru restul zilei.
  • Dacă mânacarea unui bucătar nu e bună, îi dai farfuria înapoi și îi spui că te duci să mănânci acasă. Dacă mâncarea unui pasionat nu e bună, îi dai farfuria înapoi și îi spui că tocmai ce ai mâncat acasă.
  • Dacă într-o bucătărie cineva țipă la un bucătar profesionist, cel mai probabil ăla e bucătarul șef. Dacă cineva țipă la un blogger culinar, cel mai probabil aia e soția.
  • Oricât de mari influenceri vor fi bloggerii culinari, ei tot cuțitul bucătarului îl vor folosi în bucătărie.
  • Dacă îi spui unui profesionist că mâncarea lui e bună, dar ai tu o rețetă a ta care e și mai bună, îl vei jigni profund. Dacă îi spui asta unui blogger culinar, el va recunoaște imediat că mereu e loc de mai bine și că oricum aia nu era rețeta lui.
  • Pasionații de bucătărie se înscriu la concursurile culinare. Profesioniștii le jurizează.
  • Un pasionat de mâncare își va dori mereu să fie măcar pentru o zi bucătar profesionist. Să vadă și el cum e să faci farfurii întregi cu mâncare fără să trebuiască să le mai și speli după.

Știu că noi, ăștia de gătim ocazional, am ieșit mult mai șifonați de aici. Am ieși la fel, cred, și dacă ne-am afla într-o competiție directă. Însă un astfel de scenariu nu-l văd făcut altfel decât de dragul imaginației. Pasionați amatori sau bucătari profesioniști, noi nu suntem în opoziție, ba consider că ne completăm chiar foarte mult și cred că avem nevoie unii de alții. Chiar și dacă doar unii spală vasele și duc gunoiul.

Share

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ